E un subiect delicat și complex. Orice încercare de cunoaștere a unei persoane este un act personalizat de subiectul cunoașterii (adică persoana interesată de cunoașterea obiectului cunoașterii – – – a mea sau a altcuiva).
Oricît aș încerca să mă autodefinesc în cel mai complet și obiectiv mod posibil, gradul de valabilitate al acestui profil va exista doar pentru mine (deci este irelevant din punct de vedere logic și gnoseologic față de o terță persoană). Astfel, acest exercițiu de adaequatio rei ad intellectum nu poate evada din spațiul subiectiv de telescopare a spiritului meu asupra realității contingente. Deci, orice încercare de a mă contura are valabilitate logică doar pentru mine, ceea ce nu poate fi de nici un folos (și de nici interes aș zice eu) pentru orișicine altcineva.
Orice formă de cunoaștere a unui obiect (sau unei persoane) fiind un act personal, poartă amprenta inconfundabilă a suprapunerii capacității de judecată, a metodelor folosite și a stilului de abordare a fiecăruia pe substanța obiectului cunoașterii, rezultînd astfel un portret individualizat valabil logic doar pentru creatorul lui. Două persoane pot avea impresii complet diferite asupra unui acelaș lucru (sau asupra aceleași persoană), deci actul cunoașterii este un rezultat, o performanță individuală mai degrabă decît o formulă pre-definită, chiar dacă ar fi pre-definită printr-un proces de încapsulare a realității personale într-o pagină de auto-descriere (cum poate v-ați fi așteptat să fi fost aceasta, și cum nu am intenționat eu să fie).